Obsesii

             Ok...deci fiecare avem obsesiile noastre mai mult sau mai puţin.Dar cât de obsedată  poţi fi încât să stai mereu cu LG-ul cel nou sau chiar Samsung Galaxy S III primit de Craciun că doar e fiţă ce pana mea?! şi să te pozezi mereu,în fiecare zi,ba chiar să-l foloseşti pe post de oglindă....Totuşi..şi eu îmi mai fac poze când am chef,dar nu aşa exagerat. Numai când le vezi mutrele pline de fond de ten de o culoare maronie care are rolul de a acoperi nişte coşuri,un machiaj strident ca de club ca aşa-i "sacsy",buzele ţuguiate că fără bot nu se poate şi o expresie a feţei ca de constipată pentru a părea frumoasă. Fac mii şi mii de poze exclamând "Vaaai ce faţă am!" apoi bineînţeles că şi le pun pe Facebook primind destul de multe like-uri pe degeaba. De parcă nu ar fi de ajuns că fac aceste ritualuri mereu,se mai şi bagă în seama sperând că sunt amuzante şi făcând anumite lucruri doar pentru a ieşi în evidenţă.
Poate vi se pare dur sau ireal,dar de aşa ceva am parte în clasă chiar sub ochii mei. Nu pot spune că m-am obişnuit cu fazele astea pentru că pur şi simplu nu se poate. Partea bună este că mă bufneşte râsul când le văd,mă amuz copios cu prietena mea imitându-le prin pauze şi aşa învăţ în fiecare zi ce însemnă să fii penibil si cum e să te dai în spectacol prea mult. Btw.. aceste *super fete* chiar s-au înscris la un casting pentru a deveni prezentatoare la diverse evenimente cum ar fi Balul bobocilor şi alte chestii de astea,ele considerându-se frumoase,serioase,inteligente,coerente...când de fapt abia reuşesc să lege nişte vorbe. Nu spun că aş fi eu perfectă,fără defecte dar măcar îmi ţin gura şi nu mă cred superioară faţă de alte fete. Aşa că ce pot să mai zic? V-aţi dat seama despre ce e vorba...